Aspretele

Denumire:

Asprete (Romanichthys valsanicola)

Familia:

Percidae

Răspândire în România:

În râul Vâlsan, afluent stâng al râului Argeș și în Râul Doamnei.

Caracteristici:

• Lungime: până la 12,5 cm.

• Aspect: cu corp alungit și gros, având un aspect caracteristic ca de guvid, cu cele două dorsale apropiate, cu pedunculul caudal comprimat lateral (prin aceasta diferind de speciile genului Zingel, la care cele 2 dorsale sunt depărtate, iar pedunculul necomprimat lateral). Seamănă superficial cu zglăvocul (Cottus gobio), din aceleași ape, și cu același aspect de "guvid", însă aspretele are solzi mari ctenoizi, aspri, iar zglăvocul nu are solzi (Tatole, Iftime și colab., 2009). aspretele prezintă:
  - capul mare, turtit dorso-ventral;
  - osul preopercular neted;
  - nările mari, în formă de pâlnii;
  - gură mare, subterminală și protractilă;
  - ochii mari și aporpiați între ei;
  - linia laterală completă, prelungită până la baza cozii;
  - prima dorsală cu spini, a doua cu radii divizate și mult mai lungă decât prima.
  Coloritul dorsal al aspretelui este brun - cafeniu - cenușiu și alb-gălbui, cu aspect slab marmorat.

• Se hrănește cu: larve de insecte, mai cu seamă efemere (rusalii).

Pescuit:

În acest moment, este singura specie de pește ce poate fi considerată simbol național, după cum îi spune și numele - Romanichthys valsanicola. În prezent, efectivele speciei sunt extrem de mici, probabil câteva zeci de exemplare. Din acest motiv este o specie protejată. Trăiește pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul râului, acolo unde curentul este puternic. (Geroge D. Vasiliu - Peștii apelor noastre - 1959). Specia nu urcă prea sus pe cursurile de apă, pentru că nu suportă apa foarte rece. Aspretele duce o viață ascunsă: ziua stă sub pietre în curentul apei, iar noaptea iese dupa hrană.