Amurul negru

Denumire:

Amurul negru (Mylopharyngodon piceus)

Denumire populară:

scoicar, black carp, amour noir, black grass

Familia:

Cyprinidae

Răspândire în România:

se regăsește în număr mic în amenajările pisciole, și doar accidental în Dunăre și râurile mari.

Caracteristici:

• Lungime: 50 - 60 cm (excepțional 130 - 200 cm)

• Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg, în cazuri excepționale chiar până la 200 kg)

• Aspect: se aseamănă foarte mult cu crapul comun și cosașul (amurul alb). Poate fi deosebit de crapul sălbatic prin poziția gurii (mare, transversală, poziționată sub linia mediană), lipsa carenei ventrale (aripioara lungă de pe abdomen lipsește) și lungimea înotătoarei dorsale (este mult mai scurtă decât cea a crapului sălbatic). Corpul alungit, aproape cilindric este acoperit în întregime cu solzi mari, bine fixați. Se deosebețte de amurul alb prin colorit (mult mai închis) și poziția gurii (gura este asemănătoare cu cea a crapului comun). Buzele sunt groase și dure, adaptate pentru "culegerea" moluștelor și a crustaceelor. Este un pește cu o creștere rapidă, putând atinge dimensiuni impresionante. Partea dorsală și lateralele sunt de un gri - negricios, iar abdomenul gri - murdar cu reflexii argintii.

• Se hrănește cu: raci, scoici și melci (cărora le sparge crusta sau cochilia cu ajutorul unor filtre branhiale foarte dure), dar nu refuză nici larvele diferitelor insecte, insecte, viermi, plante acvatice, icre și chiar pești de mici dimensiuni, fiind un pește omnivor.

Pescuit:

Pescuitul scoicarului, în Asia, se face cu un echipament asemănător cu cel pentru pescuit marin, lansete de putere foarte mare (10-20 lbs) și multiplicator, fir de 0,80-1 mm, cârlige 5/0. Ca momeală se pot folosi: raci, carne de scoică, pastă (pâine frământată cu tot felul de făinuri și "mirodenii"). Se poate prinde însă și la porumb, pufuleți sau la boilies.